O clipa lunga cat doi ani…

“Exista undeva, in partea dreapta a vietii o gara.O gara construita din caramida. Din caramida rosie. Este o gara mica. Are un singur etaj; probabil ca este cel mai stingher etaj din lume. Uneori acolo se aprinde lumina. Dar foarte rar. si, ca un facut, asta se intampla numai atunci cand nimeni nu se afla acolo, sa poata vedea un bec aprins in spatele perdelei innegrite de vreme. Gara n-are decat doua peroane asezate de o parte si de alta a singurei linii de tren ce-si intinde nesfarsirea prin fata zidurilor rosii.

S-ar putea spune, fara putin, ca peroanele sunt etern pustii. Dar nu. Uneori, dureros de rar, apare un barbat. Un singur barbat. Acelasi barbat. El masoara peronul cu pasi rari, dramuiti, fara a privi nici in stanga nici in dreapta. Cautatura si-o tine ascunsa in umbra borurilor largi ale palariei gri pe care o poarta intotdeauna. S-ar zice nu ca asteapta un tren, ci ca numara dalele patrate, de culoarea cerului dinainte de ploaie. Dar pasii sai nu trec niciodata de stalpul din varful caruia un felinar cu vopseaua scorojita imprastie lumina galbena. si barbatul se plimba pe peron, tacut, cu mainile adanc infipte in buzunarele pardesiului cenusiu, lung pana-n pamant, infundandu-si urechile in gulerul ridicat. Asteapta un tren. Sau nu asteapta nici un tren.

De fapt prin gara aceea nu trec trenuri niciodata. El stie ca singurele trenuri care ar putea trece cumva pe acolo sunt cele care nu opresc niciodata. Si de ce-ar opri un tren intr-o biata gara in care asteapta doar doua peroane, patru felinare si un barbat tacut si absent ce-si incepe pasii pe peron odata cu ploaia?...”

Apoi te intorci cu spatele catre mare. Nisipul s-a racit odata cu apusul Soarelui. Dar nu-ti mai pasa. Nu vrei sa accepti ca nisipul de pe plaja pe care ai simtit intaia oara miscarile subtile ale copilului din pantecele Ioanei acum este rece. Atunci era fierbinte si auriu. Iar Ioana era si mai sclipitoare. si era fericita. Ti-a luat mana si ti-a asezat-o pe pantec. Palpaia ceva acolo, inauntru. Era ceva care te inmuia dintr-o data. Gandul ca ceea ce misca acolo, inauntru era viata la zamislirea careia contribuisesi si tu, te umplea dintr-o data de putere.

“-Crezi ca e baiat?” iti soptea uneori Ioana, in timpul exercitiilor Lamaze-beta. Iar tu te gandeai cateva clipe, ca sa gasesti raspunsul cel mai convenabil, care sa o binedispuna pe Ioana, apoi i-l dadeai strecurat printre cateva saruturi scurte pe obrajii aprinsi de efort. si umblai dupa morcovi. Alergai ca nebunul prin marketuri sa-i aduci morcovi. Ioana adora morcovii. Dar nu pe cei sintetici, elaborati la Smartex, si al caror suc era aproape inexistent. Ii prefera pe cei mai scumpi, adusi din Zona Verde, dar la urma urmei nimic nu putea fi prea scump, prea inaccesibil, prea greu de obtinut, cand era vorba de Ioana.

Intunericul deja este la putere. Te gandesti ca ar trebui sa te ridici si sa pleci acasa... Care “acasa”? Cladirea aceea pustie in care acum n-o vei mai gasi nici pe Ioana, nici mirosul mancarurilor facute de ea?

Te hotarasti intr-un tarziu sa te urnesti din loc. Dar nu pleci spre casa. Cauti un bar. Cauti disperat un motiv sa nu ajungi intre zidurile acum pustii. Este pentru prima data cand regreti ca nu te imbeti cu una cu doua. Caci oricate baruri ai colinda trebuie sa bei mult. Foarte mult. La un moment dat te intrebi daca tu chiar vrei sa te imbeti. Cu mainile in buzunarele trenciului strabati metropola umeda si imbacsita de prostituate, gommy, traficanti de orice, care stiu sa-ti smulga un banut pentru ce au ei de vanzare, cersetori, ici-colo cate un taxi jerpelit candva galben, cu vopseaua acum jupuita pana la tabla... Un gommy de un verde ceva mai deschis te opreste si te intreaba ceva pe limba lui. Dar tu n-ai chef sa-i arati ca i-ai vizitat planeta. Cea mai ciudata planeta din toate cele pe care ai pasit pana acum. Este indeajuns sa sezi doua cicluri si jumatate, (asta inseamna cam trei saptamani pamantene), si fara a face absolut nici un efort te trezesti ca stii limba vorbita pe Gomm. Incercarile de a o invata si pe Ioana limba Gomm s-au soldat cu un esec hazliu, Dar n-ai chef acum sa te gandesti la lucruri vesele. Il lasi pe gommy in plata Domnului si continui sa strabati strazile, cautand nimic, dorind nimic, sperand nimic. si dupa al patrulea bar, adica dupa mai mult de zece masuri de whisky, te pomenesti in mijlocul strazii, treaz-trezut, Simti ca nici furia nu te mai poate ajunge din urma. Ca o ultima inspiratie iti vine ideea sa-l vizitezi pe calugarul Enora. Pe care il gasesti infundat in fotoliul sau din fata peretelui de sticla, ascuns intr-un nor de fum de tigara.

-Aseaza-te unde vrei. Ai baut. Nu-i raspunzi. Te apropii de peretele de sticla si incerci sa-ti dai seama unde anume priveste. Dar panorama metropolei e imensa. Nu poti ghici.

-Daca o tii tot asa te termini.

-si ce sa fac? Ii intorci spatele si incepi sa-i inspectezi camera aflata in dezordine, ca de obicei.

“Am avut de-a face numai cu dezordonati” te gandesti. Canapeaua din mijlocul incaperii zace intesata de haine si fotografii. In colt, langa lampadarul cu picior de lemn veritabil sta un paneras in care doarme pisica maidaneza pe care o adoptase de vreo doi ani. Peretii sunt acoperiti cu tapet de hagga, din cel scump, lasat de locatarul anterior, un comisionar plecat acum pe Limita. Sursele de lumina sunt disimulate in spatele unor panouri inguste aplicate la imbinarea peretelui cu tavanul. Lampadarul face doar act de prezenta, ca si balansoarul pe care, insa se poate sta.

Calugarul Enora nu este calugar. Numele si l-a castigat atunci cand, pe planeta Gomm el a fost cel care a gasit modalitatea de a potoli spaima micutilor verzui fara urechi. Caci el a facut parte din echipajul primei nave asolizate pe aceasta planeta. Ramas la bord, el a observat ceea ce se intampla prin monitoare. Panica se instalase de la intrarea navei lor in atmosfera planetei. Iar atunci cand baietii, printre care si tu, ati pus talpa pe sol, acolo nu era nici tipenie, desi indicatoarele de bord aratau prezenta unei forme de viata inteligente. si deabia dupa o saptamana ati reusit sa dati cumva de gommy cei pitici si aproape inofensivi. Care, insa s-au apropiat de nava doar la vederea lui Enora. Acesta iesise si statea pe rampa navei imbracat intr-o mantie lunga pana la calcaie, cu o gluga ce-i acoperea figura... La vederea lui, gommy si-au schimbat atitudinea. Cine stie ce-o fi trezit in mintea lor imaginea lui Enora. Dupa echipajul vostru au sosit specialistii. Fara-ndoiala ca ei stiu acum macar o parte din raspuns. si te gandesti ca ce bine-ti fac aceste amintiri, care macar pentru o fractiune de secunda iti muta gandul de la pierduta Ioana. Pe semne ca Enora citeste gandurile celor din jurul sau, caci te apostrofeaza cu brutalitate:

-Hei! Gata! Au murit – au murit. N-ai sa-i intorci la viata stand cu gandul la ei. De mai bine de o luna te-ai pierdut de tot. Dar tu nu-i raspunzi. Preferi tacerea. Numai ca Enora Nu este de aceeasi parere. Se ridica de la locul sau ti cand il vezi iti pare ca te-ai trezit dintr-un vis. Poarta rasa neagra ca de calugar. si nu te lasa ca sa rasufli:

-Am treaba cu tine. Gata. Intr-o saptamana decolam. Maine incepem pregatirile. si incepe sa-ti explice despre cele trei planete, iti arata documentatia lor,iti pune intrebari, iti cere raspunsuri...

-Sunt codificate deocamdata. Nu s-a apropiat nimeni de ele. Suntem din nou pionieri.

-4526.2800? intrebi preocupat.

-Asta e cea mai fada dintre ele. si cea mai mare ca dimensiuni. Iti raspunde Enora tinand sub brat un dosar cu coperti galbene – culoarea-marca pentru documentele de maxima importanta. Planeta de clasa “G”, cu atmosfera prielnica, si asa mai departe, citeste si singur.

-4420.2800?...

-Las-o pe asta la urma. Ia-o pe 4542.2711.

-Bine calugare, dar sunt asa de apropiate intre ele?

-Asta e doar o ciudatenie minora.

-Minora? Aproape ca strigi tu. Sunt tangente si tu numesti chestia asta “minora”?! Dar Enora zambeste calm, fara sa-si dezveleasca dintii galbeni, si-ti face semn cu aratatorul indreptat catre canapeaua pe care sunt imprastiate documentele.

-Vezi fotografiile. Spune. Apoi tace. In fotografiile executate in spectrul Dalyan vezi clar constructii, cladiri, instalatii... Dar viata nu vezi.

-S-a stabilit vreo varsta?

-Aici e buba, omule. Iata raportul de la 4420.2800. Sunt cele mai noi datate urme. Deocamdata le numim “urme”.

Iti vine sa intrebi “Cand plecam”. Dar vrei sa pleci de pe planeta in care sunt inmormantati Ioana si copilul, si iar iti aduci aminte. Te lasi incet pe scaunul metalic tapisat in verdele cel predominant al odaii calugarului. Calugar care citeste ganduri. Caci ia legatura cu astroportul si cere un transport alfa-1.Ai senzatia ca memoria Ioanei se zbate in propriul tau eu, ca si cum s-ar teme sa nu dispara... O vezi intinsa in iarba verde, privindu-te in vreme ce tu mesteresti ceva cu un briceag... Iti amintesti ochii ei in lumina flacarilor din noaptea in care in afara de ghitara si de Ea n-a mai existat nimic pe planeta...

si fluviul din vecinatatea voastra canta. si frunzele copacilor cantau, si bezna de dincolo de tufe canta, si dans nebun v-a cuprins si pe tine si pe Ioana. si fiecare sarut al tau pe gatul ei arcuit va schimba registrul muzical. Se amanase plecarea transportului de materiale pe Gomm. Dar ea nu stia. Asa ca i-ai spus. Acolo, in iarba. O vezi si acum, aprinsa la fata, sorbindu-te din ochi:

“Cum? Nu pleci?”

“Nu. Raman.”

“Ramai?”

“Da”.

“Cu mine?”

-“Da, Ioana”.

-Care Ioana? Mai baiete ti-am spus sa te trezesti la viata. Potoleste-te. Mergi in iad, ai uitat? Lasa stresul, lasa trecutul, gandeste-te cam ce-ai sa patesti acolo, pisat de energiile planetelor. La sol nu sunt probleme. Odata urcat in spatiu intri si in campurile celorlalte doua planete. 4526.2800 are campul cel mai puternic. Conform observatiilor facute asta le cam dirijeaza pe celelalte.

-Tu-ti dai seama ce spui, Calugare?

-Ce nu inteleg eu este cum de s-a putut ajunge acolo. Caci cineva a fost, de vreme ce exista constructii. Ori atmosferele sunt apropiate. Este foarte probabil sa aiba loc interactiuni. Asa ceva nu se preda la academie. Nu-mi pot explica. Tipii de la “tehnic” si aia de la stiinta au nevoie de noi acolo. Senzori instalati, rapoarte pedologice, analize atmosferice...

-Setul “in vitro”, studiul “acomodare-comportament”,“complexul de hidrocarburi”, “impactul cu mutatiile genetice”, “cote de risc”, si asa mai departe, ii iei tu vorba din gura. De acord. Constructiile insa, sunt cea mai complicata problema. Spectrul Dalyan arata o situatie similara cu Terra. Structurile respecta configuratiile clasice, nu exista nonconformitati, deci este foarte probabil locuitorii sa se asemene cu noi.

-S-or asemana ei cu noi, frate, dai unde-s ascunsi? Nici un raport nu-i pomeneste. Cine sunt? Cum arata? Ce-i cu ei?...

si uite asa, incet–incet, Enora te duce cu gandul departe de amintirile care te napadisera. Calcule, supozitii. Analize, intrebari, gandul tau nu mai percepe timpul. Pregatirea ti se pare banala si fugara. Imbarcarea si decolarea se fac dupa tipicul de care esti deja stisit. Dar cel mai important este ca

ti-ai promis – ca ai reusit sa-ti promiti - ca nu vei privi inapoi nici macar cu gandul. Parasesti temporar o planeta pe care nu te mai asteapta nimic. Ai acum ocazia sa muncesti asa cum n-ai facut tu niciodata.

Evident ca lui Enora i-ai promis sa pastrezi vie amintirea Ioanei. Iar Enora te-a inteles. Iar in cele doua luni de calatorie ti-ai dat seama de ceea ce poate sa insemne o relatie intre oameni. Caci fata de stadiul in care va aflati la decolare acum stiti mult mai multe. Ca in vremurile bune, cand pregateati coborari similare pe Shamm, pe Tretta, pe Gomm... La bord il aveti si pe inteleptul echipajului, pe Onnegür. De fiecare data uiti cand iti spune cate studii are. Dar vezi de la departare ca mintea lui a fost croita astfel incat sa dezlege noduri gordiene. Atata doar, ca pentru amplasarea locului de asolizare tu ai fost cheia. si a venit si clipa cand cele trei planete au intrat in raza voastra vizuala. Radarele nu aratau decat trei banale semne grafice cu mici reminescente luminoase intre ele. Tipic. Asta inseamna sa fii cercetas. Sa fii primul care vede. Sa fii primul care atinge. Spectacolul imaginii, la concurenta cu emotiile cu care credeai ca te-ai obisnuit, au asupra ta simultan un efect de revigorare si de frumos. ti-aduci aminte ca iubesti meseria asta. Ca o reactie fireasca, in clipele urmatoare uiti de sentimente si treci la treaba.

-Pentru Jurnalul de Bord, la data consemnata de ofiterul de punte principala fac primele constatari: observatiile matematice au fost corecte, cu o abatere neglijabila de la gradul de adevar. Reactiile secundare ale apropierii atmosferelor se incadreaza in limitele admisibile. Structurile nenaturale existente pe toate cele trei planete se confirma. Pe suprafata vizibila a planetei 4526.2800 detectez activitati termice nonvii, undeva in perimetrul paralelei de patruzeci si cinci de grade emisfera de nord conform cotatiilor misiunii noastre. Atmosfera sensibil identica celei de pe Terra, cu o concentratie puternica de ozon in paturile superioare. Afirmatie personala: 4526.2800 se comporta din punct de vedere geochimic asemeni planetei noastre in perioadele sale de inceput. Poluare zero. Procedam la apropiere. Rapoartele pentru 4420.2800 si pentru 4542.2711 se vor face la intrarea acestora intr-o raza vizuala

adecvata. Terminat.

-Psst! te atentioneaza Enora, sefule, ai uitat-o piaia cu “nu detectez reprezentanti ai civilizatiei... si asa mai departe. Te uiti la el putin cas, dar nu raspunzi nimic. Incepi sa dai dispozitiile necesare

pentru iesirea navetei in spatiu, dupa ce echipajul a raportat ca se afla pe pozitii. Ghidat de sonda lansata la o mie de kilometri inaintea navetei reusesti sa te inscrii pe cea mai convenabila orbita care sa-ti permita abordarea lui 4526.2800 fara sa expui nici naveta nici echipajul la prea mari riscuri. Cu toate acestea spectacolul oferit de infinitele nuante de albastru cu care sunt infasurate cele trei planete nu-ti lasa loc la nici un comentariu. Privesti pierdut in incantare imaginea ca de acuarela, in care tentele de azur s-au intrepatruns intr-o casatorie a cerului. Invelisurile planetelor nu lasa nimic sa scape din registrul albastru, raspandit ca un halou aproape tetraedric, cu colturi rotunjite, semn ca atmosferele sunt dense.Intrarea in atmosfera are loc fara probleme. Survolarea, insa iti ia mai mult timp decat ai crezut. Caci ceea ce spectrul Dalyan ti-a indicat grafic se desfasoara acum fizic sub ochii tai. Asezari cat se poate de firesti, cu dimensiuni variate, invecinate cu ape sau cu paduri. Privesti la cei de langa tine. In tacere Enora si Onnegür stau cu ochii pe monitoare nelasand sa le scape nici un detaliu.

-Constructia alba cu trepte si coloane la intrare este posibil sa fie cladirea principala a asezarii. Presupune Enora. Nu-i raspunde nimeni...

-Ai observat ca peste tot se gasesc turnuri spiralate? Fie in localitati, fie in afara lor?

-Da. S-au putut observa si sub spectrul Dalyan. Luate in ansamblu descriu contururi riguroase de spirala pe intreaga suprafata a planetei, fara a evita nici polii. Undeva la linia orizontului culorile cerului incep sa se schimbe.

-Se insereaza?

-Oarecum. raspunzi fara nici o intonatie. Intram in umbra lui 4542.2711. si cred ca de fapt asta este si semnificatia Minaretelor Spiralate. Sunt niste marcaje in teritoriu...

-Ploturi de deplasare a planetelor surori, te intrerupe Onnegür. Acum mi-am dat seama. Intorci capul si-l privesti discret pe Onnegür. Parul lung peste umeri, carunt si destul de rar ii scoate in evidenta fruntea larga si nasul acvilin. Pungile de sub ochii cazuti tradeaza absenta somnului. Obrajii zbarciti si maslinii contrasteaza pana la spaima cu verdele irisilor. Ca si Enora, si Onnegür poarta o rasa lunga pana la calcaie, luata peste straiele negre de care nu se desparte niciodata. De obicei nimeni nu leaga conversatii cu acesta din simplul motiv ca el nu vorbeste decat cand are el ceva de spus, ca si cum s-ar teme ca intr-o zi i s-ar putea termina rezerva de cuvinte. Onnegür este un taciturn. Deductia acestuia este insa corecta. Deschizi gura sa mai adaugi ceva, dar esti informat ca exista un loc de care va apropiati, si care este acceptabil pentru asolizare.

-Pentru Jurnalul de Bord, la data consemnata de ofiterul de punte principala consemnez asolizarea pe planeta 4526.2800 pe coordonatele aprobate de sectia de securitate si de sectia stiintifica...

I I

-Nici macar plantele nu sunt ciudate, auzi vocea lui Enora care suna infundat datorita costumului de protectie pentru care la iesirea din nava trasesesi o “discutie” zdravana cu acesta.

-“Daca-mi aminesc bine pe Gomm n-am purtat asa ceva absolut de loc! De ce-as face-o acum!”

-“Pentru ca pe Gomm coborase echipajul protejat inaintea ta.”

-“Mare scofala. Analizele spun ca locul e sigur.”

-“Iar eu spun ca aici ramai pe toata durata misiunii daca nu urmezi instructiunile din procedura...”

De fapt ceea ce facea Enora nu era un act de indisciplina. El doar vroia sa se asigure ca i-ai lasat cu adevarat pe Ioana si pe copil pe Terra, iritandu-te si prefacandu-se ca-ti da bataie de cap. Este adevarat ca Enora este unul din cei mai indisciplinati componenti ai flotei, dar asta doar in situatii care se pot trece cu vederea. Dealtfel este intotdeauna nevoie de cate un nebun cu a carui mana sa scoti niste castane din foc. Ei bine Enora este

proprietarul unei astfel de maini.

-Avem fluctuatii de presiune atmosferica! Anunta Ofiterul Unu al echipei Tehnice. Onnegür se apropie de tine si-ti sopteste cu voce groasa:

-si asta-i doar inceputul...

-Ce vrei sa spui?

-Acum am treaba. Vorbim peste vreo cateva zile. Iti raspunde el marait, dupa care iti intoarce spatele, indreptandu-se catre tabara campata la o distanta rezonabila atat de localitatea langa care asolizaserati, cat si de unul din Minaretele Spiralate care impanzesc planeta.

In ziua a treia vehicolele cercetasilor incep sa se imprastie in teritoriu; tu impreuna cu Ofiterul Doi al echipei de securitate si cu asistentul de la tehnic va indreptati catre oras. Iar dupa doar cinci minute de mers prin iarba grasa gasiti... asfalt. Caci dupa o analiza rapida asistentul conchide:

-Asfalt.

Normal... iti spui in sinea ta. Planeta are, in fond, aceeasi configuratie chimica. Dar CINE! Cine a facut tot ce exista aici? Unde sunt “proprietarii”?... De ce lipsesc?

soseaua isi urmeaza calea. Cu un kilometru inainte de a intra in “oras”, de o parte si de alta a drumului se inalta cateva zeci de constructii in forma de calota sferica, dispuse ordonat si la care privesti fara nici un comentariu in vreme ce asistentul scaneaza structurile. Dupa ce termina se uita catre tine vadit incurcat.

-Sunt impenetrabile, spune. Apoi priveste iar spre constructii frecandu-si palmele de bordul vehicolului.

-Scannerul nu recunoaste nici macar materialul din care sunt facute. Ce spuneti? Le studiem mai indeaproape?

-Nu. Raspunzi sec. Acum suntem doar intr-o recunoastere. De... igloo-rile astea se va ocupa echipa speciala la momentul oportun. Prin radio Enora iti comunica faptul ca acolo unde este el acum s-a facut noapte intr-un timp de paisprezece minute.

-stii ce s-a intamplat? Cu vreo cinci minute inainte ca lumina sa inceapa sa scada doua Minarete Spiralate au inceput sa prinda tente de violet, apoi, pe masura ce intunericul se lasa zidurile acestora au devenit albe sidefii... Pe timp de noapte sunt perfect vizibile. Ofiterul Unu de la Tehnic imi raporteaza activitati ale Minaretelor Spiralate si la modificarile de presiune atmosferica. Au comportament de senzor... Da’ sa stii ca mie imi par ciudate rau.

Enora isi incheie mesajul in momentul in care intri in “oras”. Strazi pustii si curate te primesc intr-o liniste de mormant. Cladiri inalte, cu ferestre inchise si acoperite cu storuri argintii se aliniaza de o parte si de alta a “bulevardelor” pe care singurul zgomot il face transportorul tau. Semnale luminoase, acum mute, strajuiesc intersectiile in tacere. Marcajele albe de pe pavimente descriu trasee bine puse la punct de “edilii” locului.

“Ce circulatie or fi vrut sa reglementeze astia aici?!” te intrebi... si toata ziua colinzi in nestire strazile, fotografiind, analizand, comunicand si primind rapoarte, trimitand pe orbita imagini, marcand locuri, instaland senzori, si in tot acest rastimp rumegand in minte doua intrebari rautacioase: “CINE” si “UNDE”. Cine a facut toate acestea si unde sunt “locuitorii”. De trei ori s-a facut noapte in numai sapte ore, cate ai petrecut in “oras”. Umbrele celorlalte doua planete au modificat de fiecare data aspectul Minaretelor Spiralate. De la baza catre varf nuante de violet cuprind corpul structurii zvelte, si, pe masura ce intunericul avanseaza, violetul este inlocuit de un alb sidefat ce nu te lasa sa nu-l observi. si constati ca oriunde te-ai afla ai in raza vizuala cel putin doua Minarete de acest fel. Te mira insa un amanunt: pe tot teritoriul “orasului” nu exista modificari de presiune.

-Maine vom iesi din costume, decizi, dand ordin de intoarcere catre baza. La capatul a sapte zile (ce fel de zile Dumnezeu sa mai inteleaga), rapoartele preliminare sunt complete, astfel incat poti trece la etapa urmatoare a misiunii...

Etapa care, insa, debuteaza cu un eveniment nedorit: un membru al echipajului dispare fara urma undeva prin zona de munte, fara sa mai dea nici un semn de viata. Dar in fond ar fi trebuit sa te astepti si la asta. Pe planeta debarca toti cei patru mii de oameni din elita de cercetare a flotei. Acestia impanzesc mica planeta 4526.2800 botezata acum Sola. Tu, impreuna cu echipa ta de cercetasi porniti spre 4420.2800, cea mai mica dintre cele trei. Diferentele dintre Sola si 4420.2800 sunt de neluat in seama, si ele exista datorita dimensiunilor mai mici ale planetei care va fi botezata la randul ei Duoma. La capatul a cinci luni Trynnia este si ea investigata si catalogata, la ora la care pe Sola deja s-a inceput popularea. Dar chiar si acum “CINE” si “UNDE” arunca deasupra ta semne grele de intrebare.

I I I

Colinzi strazile unuia din “orasele” de pe Tretta impreuna cu Onnegür care intre timp a devenit ceva mai vorbaret si care acum face o recapitulare a misiunii.

-...Cat despre Minaretele Spiralate ca ploturi de activitate generala au roluri cat se poate de bine stabilite si nu am observat niciodata malfunctiuni. Mecanismele sunt impecabile. Iar dispozitivele si aparatele sunt dezarmant de simple. Daca ma intrebi pe mine, eu cred ca a fost cea mai stupida dintre problemele ridicate de flota, aceea de a determina natura materialelor de constructie. E drept ca e foarte important sa se cunoasca tot despre lumea in care stramutam oameni, dar cand avem aceasta situatie in fata nu este cazul sa intervenim brutal. Logica mea spune ca explicatiile de care avem nevoie ne-au fost oferite pe tava, asa cum ne-a fost oferita pe tava intreaga lume a celor trei planete. Este clar ca CINEVA a construit toate astea din jurul nostru, continua Onnegür facand un gest larg cu mana si indicand cladirile din jur. Hai s-o luam cat se poate de simplu, ne aflam intr-o lume care nu ne este ostila. E ca si cum am venit la un hotel, numai ca aici este un hotel fara limita de timp. si cea mai importanta plata pe care trebuie sa o efectuam este aceea de a avea rabdare. Dar o rabdare astronomica, dragul meu. si acum am sa ajung la punctul fierbinte al analizei mele. Sa intram... iti spune el aratandu-ti usa imensa facuta din lemn greu de nabalf si strajuita de patru coloane imense din marmura albastra cu striatii verticale ce se inaltau la intrarea in cladirea cea mai impozanta din “oras”. Acum doua seri am avut un dialog destul de lunga cu Torst Hansenn, de la sectia de arta. Amandoi am cazut de acord ca cei care au construit cele trei planete exista si sunt in viata. Motivatia psihologica luata

impreuna cu rigorile executiei converg catre o singura notiune, aceea de necesitate. Necesitatea exclude moartea. Deci ei traiesc! Intrebarea este de ce nu traiesc aici, in acest loc construit sub imperiul necesitatii! Parerea mea este ca in mod sigur ei au un loc in care sa traiasca... -Atunci de ce au mai construit toate astea?! Il intrerupi tu pe Onnegür facandu-i loc sa intre in incaperea a carei usi tocmai o deschisesesi, incapere in care atat cei de la tehnic, cat si cei de la stiintific au avut cele mai mari batai de cap.

Dar Onnegür nu-ti raspunde imediat. Cu un zambet complice trece pe laga tine, iti face semn cu mana sa-l urmezi si se opreste intr-un tarziu in fata unuia dintre pupitrele din care specialistii pamanteni n-au reusit sa inteleaga decat cel mult cinci la suta.

-stii ce este? Tu dai din umeri si taci.

-Aici, in acest loc am pierdut vreo patru saptamani impreuna cu Stanton de la grupul de semiotica. Ei bine, stai in fata unui comunicator in sistem binar. Uite aici, pe displayul asta mic apar si dispar niste semne.

-Le stiu. Raspunzi tu putin iritat. Pe Duoma mi-am spart capul si eu cu ele. Ce concluzie ai tras tu? Onnegür insa intarzie sa raspunda. Tace si te asteapta, ca si cum ai avea un lapsus, cand de fapt tu stii raspunsul. Isi plimba varfurile degetelor printre comenzile pupitrului ce pare sa fi fost facut dintr-un plastic albastrui, si pe care luminile de un verde deschis se plimba aparent fara nici o logica. Si dupa ce te lasa sa fierbi putin iti serveste raspunsul:

-Indicatiile de aici spun ca urmeaza sa soseasca un mesaj in cod binar. Intrebare: CINE sa timita un mesaj? Alta intrebare: CUI sa-i fie trimis acest mesaj? Deschizi gura sa spui ceva, dar degetul ridicat brusc de Onnegür te opreste. Cine ar putea sa trimita aici un mesaj decat cineva care stie ca exista acest loc! Da?

-Da. raspunzi tu mecanic.

-Cui sa ii fie trimis acest mesaj daca nu celui care se afla aici, adica locuitorului de pe aceasta planeta. Corect?

-Corect.

-Dar pe nici una din cele trei planete n-am gasit nici macar animale, nu mai zic de vreo rasa inteligenta...

-Asa-i.

-Inseamna cumva ca au parasit planeta in graba? Daca-i asa ar fi trebuit sa gasim macar o urma cat de mica a elementului gare i-a pus pe fuga pe locuitorii planetelor. Ori toate trei planetele sunt mai mult decat primitoare. Nu-s probleme la nivel tectonic, nu exista activitate vulcanica peste limitele admise... Si inafara de regnul vegetal nu traieste absolut nimic extraterestru aici. Ei?! Onnegür incepe sa-si fluture degetele prin fata ta.

-Continua, ii spui.

-Tot ce se gaseste pe Sola, pe Duoma si pe Tretta si este fabricat de o fiinta inteligenta este in stare nou-nouta, nefolosit. Deci mesajul trebuie sa vina catre nimeni. Cine ar trimite un mesaj, oricat de banal catre nimeni? Nu pot descoperi nici o logica. Si de ce sa trimita un mesaj tocmai in cod binar?! Atentie, aici fac o speculatie: aparatura fiind in functiune, eu nu exclud cazul ca pana acum n-au mai fost trimise si alte mesaje. Pesemne ca a observat expresia fetei tale care spune ca incepi sa intelegi unde vrea sa ajunga logica lui, caci Onnegür isi reprima un zambet. Se aseaza pe scaunul din fata pupitrului si te pofteste sa iei loc pe cel alaturat.

-Adaug aici ca Minaretele Spiralate se comporta exceptional si ca surse de energie. Fiecare planeta se alimenteaza de la campurile gravitationale ale celorlalte doua surori. Genial. Clipesti rar, ai lejera senzatie ca Onnegür incepe sa bata campii. Dar nu.

-Parerea mea este ca daca intreaga zestre care utileaza cele trei planete este nefolosita, inseamna ca aici n-a stat nimeni, niciodata... Tacerea grea nu face decat sa-ti incrunte fruntea.

-Cum n-a stat nimeni niciodata?!

-Ai rabdare! Tu ai trimite vreun fel de mesaj intr-un loc in care stii ca nu exista decat plante si constructii neumblate? Ma-ndoiesc. Trimiti un mesaj pentru ca acesta sa fie primit de cineva... De cine?!

De data asta iti pierzi rabdarea.

-De cine domnule?

-...De noi.

-De Noi?!

-Atentie, nu de noi pamantenii, ci de noi cei care suntem aici. Este singura explicatie pentru care expeditorii fac uz de codul binar. Ei nu vor altceva decat garantia ca ceea ce trimit ei va fi si inteles. Cu “Soparlele” de pe Pastros cum am comunicat la inceput? Prin cod binar. Deci avem un precedent: codul binar poate fi considerat limbaj universal.

-Sa zicem, replici tu, si ce-ar avea sa ne spuna “expeditorii”?

Figura lui Onnegür impietreste. Nu poti sa nu-i observi un lejer tremur al mainii.

-Vom afla peste un sfert de ora.

-Cum asa? Ridici tu din sprancene.

-Asta este semnificatia de pe displayul din dreapta. Indica momentul in care soseste un mesaj. Uite-l si pe Stanton. N-a intarziat.

Adus de spate, cu mersul stramb si domol profesorul de semiotica se apropie si el de pupitru. Cu el poarta doua casete Argax, translatoare puternice care iesisera din probe la data decolarii tale de pe Terra. Fara nici o vorba Stanton incepe sa le monteze secondat de Onnegür care ca prin farmec, odata cu sosirea aparatelor amuteste. Lucreaza in tacere, umar langa umar cu Stanton. Citesti pe figura lui cum numara secundele care au mai ramas pana la sosirea mesajului. Care, intr-adevar nu intarzie. Te simti dintr-odata infrigurat. Siruri imense de unu si de zero incep sa curga, in vreme ce Argax-urile le primesc si le proceseaza. Iti vine in minte o intrebare: Cum de rezista lantul trofic fara animale?... Specialistii au gasit explicatia si ea sta in picioare. Dar pe Terra asa ceva n-ar fi posibil... Cineva trebuie sa ingrase pamantul, asa cum fac acum Ioana si copilul... Iti scuturi capul ca si cum ai alunga un gand nedorit, te ridici si iesi in strada.

Se innopteaza. Doua Minarete Spiralate incep sa prinda culoarea alba. Suple, cu baza groasa si subtiindu-se arcuit catre varf, ele troneaza peste linistea virgina a planetei, de la peste sase sute cincizeci de metri inaltime. Nimic nu pare sa le tulbure. O exclamatie te face atent tulburandu-de din gandurile tale. Este Onnegür care te cheama inauntru.

-Priveste, iti spune. Semnele dispuse in ordine de Argax descriu in partea dreapta conturul uman, la mijloc o silueta la scara a unui Minaret si in partea stanga o forma umanoida, asemeni unui calugar care isi poarta pelerina, si care sta cu bratele deschise, intinse catre om. Iar sub aceasta imagine cateva forme si semne. Chicotul lui Stanton iti da de inteles ca mesajul nu mai are nici un secret pentru Stanton -Ce rezultat ai obtinut? In locul lui Stanton iti raspunde Onnegür:

-Expeditorul este de fapt o civilizatie de constructori. Ei nu fac decat sa construiasca. Normal. Si sa plece imediat catre alte locuri. Si tot asa. Semnele de jos indica tot felul de date tehnice, instructiuni, indicii...

-Iar semnificatia asta, interveni Stanton ar suna cam cum am spune noi “S-o stapaniti sanatosi.”

Sfarsit

17 – 18 noiembrie 1999-

Kusadasi – Turcia

Andrei Ioaniu